miércoles 3 de febrero de 2010
Penelope Cruz- din nou în cursă pentru OSCAR, pentru rolul din “NINE”
Dacă spaniolii au o listă a mândriei, alcătuită din “bunuri” naţionale, patrimoniu naţional viu, aş zice, în afară de sterotipurile corridă şi flamenco (plus paella, tortilla de patata şi sangria), demult trecute în planul abordării reducţioniste, pe lista asta ar trebui trecută Penelope Cruz.
După ce anul trecut a câştigat Oscarul pentru cel mai bun rol secundar, pentru “'Vicky Cristina Barcelona”, Pe merge la Oscar pentru rolul său musical din “Nine”, unde îşi pune în valoare calităţile de artistă completă. Este a treia nominalizare şi spaniolii privesc această performanţă cu măsură. Adică nu se dau peste cap de bucurie, dar nici un se uită chiorâş, aşa cum se uitau acum câţiva ani… În Spania, Pe nu s-a bucurat de foarte multe aprecieri până mai anul trecut, când a venit acasă cu statueta aurită.
Disciplinată şi foarte bună dansatoare (voia să devină balerină), Penelope este acum implicată total în cariera sa cinematografică, marcată fără îndoială de figura lui Pedro Almodovar, sub bagheta căruia a făcut roluri memorabile în “Los abrazos rotos” sau“ Volver”, dar şi în relaţia cu Javier Bardem, alt spaniol “oscarizat”, în urma cu doi ani, pentru “No country for old men”.
Deşi există suficiente motive pentru ca Pe să nu câştige Oscarul anul acesta, nominalizarea este în sine o reuşită, pentru că distribuţia lui “Nine” este uriaşă: Sofia Loren, Nicole Kidman, Judy Dench… pentru a menţiona doar câteva nume!
Motivele pentru care Pe va pierde Oscarul anul acesta sunt mai multe, dar două sunt mai importante: a primit anul trecut acelaşi premiu şi favorita declarată în cursa din 2010 este Mo'Nique, din “Precious”.
Evident, ceremonia din 7 martie poate să aducă şi mari surprize!
lunes 25 de enero de 2010
Javier Solana şi văduva lui Stieg Larson – premiaţi la Madrid de Clubul Internaţional de Presă (CIP) şi Asociaţia Corespondenţilor de Presă Straină (ACPE) din Spania
A trecut aproape o săptămână. Dar cred că niciodată nu e târziu. Aşa că...trebuie să se ştie:
Cele doua asociaţii, ACPE şi CIP, care grupează peste 500 de ziaristi şi corespondenţi spanioli şi străini, au organizat ceremonia de acordare a premiilor împreună, în 19 ianuarie, în Madrid, la Gradinile Cecilio Rodriguez din parcul Retiro.
Pemiul pentru politică, acordat de ACPE (din al cărui consiliu de conducere fac şi eu parte, alături de colegi corespondenţi din Japonia, Mexic, Rusia, Statele Unite etc), a revenit, în egală măsură, şefului guvernului din Ţara Bascilor, socialistul Patxi Lopez şi liderului Partidului Popular (conservator) din Ţara Bascilor, Antonio Basagoiti, pentru succesul de a fi realizat împreună un guvern, dupa alegerile regionale de anul trecut, primul guvern ne-naţionalist după zeci de ani de guvernare PNV.
Premiul umanitar l-a primit fotoreporterul Gervasio Sánchez (ne-a trimis un mesaj pe care sper să pot să îl public aici, pentru că e lecţie de actualitate, el era într-o călătorie în America Latină), cel de cultură, Festivalul Internaţional de Flamenco (Cante de las Minas de La Unión) din Murcia, iar premiul pentru sport a fost decis pentru antrenorul FC Barcelona, Pep Guadiola, reprezentat la ceremonie de Manel Estiarte, director de Relaţii Internaţionale al clublui si prieten bun al antrenorului.
La randul sau, Clubul Internaţional de Presă a premiat, la categoria cel mai bun corespondent spaniol în străinatate, pe Mikel Ayestarán, de la ziarul ABC, corespondent în zone de conflict, la categoria cel mai bun corespondent străin în Spania, pe ziaristul François Musseau, de la ziarul “Liberation”, iar jurnalistul Tomás Alcoverro, de la cotidianul “La Vanguardia”, a primit premiul pentru întreaga carieră profesională.
La ceremonia prezidată de vicepremierul Maria Teresa Fernandez de la Vega şi de primarul Madridului, Alberto Ruiz Gallardon, a asistat şi Eva Gabrielsson, vaduva scriitorului suedez Stieg Larsson (autorul trilogiei MILLENIUM). Ea a primit premiul acordat post-mortem scriitorului pentru apararea valorilor umane. Acelaşi premiu a fost acordat ziaristei sudaneze Lubna Hussain (care a fost pedepsită de autorităţi cu închisoare şi cu bătaie, pentru că a îndrăznit să poarte pantaloni!).
Cele două asociaţii de jurnalisti au decis acordarea, pentru prima dată, a unui premiu comun. Premiatul ceremoniei a fost Javier Solana, personalitate strâns legată de construcţia europeană, într-un an în care Spania deţine preşedinţia semestrială a Uniunii Europene. Solana a fost, timp de 14 ani, ministru în mai multe guverne, secretar general al NATO şi până în decembrie 2009 a fost Înalt Reprezentat al UE pentru politică externă şi securitate.
De o modestie rară, caracteristică oamenilor mari, Solana a spus la ceremonia de marţea trecută că dacă avem nevoie de ceva, să nu ezităm să apelăm la el. Şi, asta cred că mi-a plăcut cel mai mult, a recunoscut, trist, că eforturile lui s-au soldat cu puţine succese.
O fiesta a corespondenţilor, organizată de o echipă coordonată de o ziaristă pensionată a televiziunii spaniole, preşedinta CIP. O persoană care, după ce zeci de ani de profesie, mare parte din ea pe drumurile lumii, în urma regilor Spaniei (a fost acreditată permanent la Casa Regală), şi-a găsit locul meritat pentru vârsta şi experienţa ei. Şi nu mă pot abţine, că am o obsesie: noi ce facem cu profesioniştii presei după ce se pensionează?
Cele doua asociaţii, ACPE şi CIP, care grupează peste 500 de ziaristi şi corespondenţi spanioli şi străini, au organizat ceremonia de acordare a premiilor împreună, în 19 ianuarie, în Madrid, la Gradinile Cecilio Rodriguez din parcul Retiro.
Pemiul pentru politică, acordat de ACPE (din al cărui consiliu de conducere fac şi eu parte, alături de colegi corespondenţi din Japonia, Mexic, Rusia, Statele Unite etc), a revenit, în egală măsură, şefului guvernului din Ţara Bascilor, socialistul Patxi Lopez şi liderului Partidului Popular (conservator) din Ţara Bascilor, Antonio Basagoiti, pentru succesul de a fi realizat împreună un guvern, dupa alegerile regionale de anul trecut, primul guvern ne-naţionalist după zeci de ani de guvernare PNV.
Premiul umanitar l-a primit fotoreporterul Gervasio Sánchez (ne-a trimis un mesaj pe care sper să pot să îl public aici, pentru că e lecţie de actualitate, el era într-o călătorie în America Latină), cel de cultură, Festivalul Internaţional de Flamenco (Cante de las Minas de La Unión) din Murcia, iar premiul pentru sport a fost decis pentru antrenorul FC Barcelona, Pep Guadiola, reprezentat la ceremonie de Manel Estiarte, director de Relaţii Internaţionale al clublui si prieten bun al antrenorului.
La randul sau, Clubul Internaţional de Presă a premiat, la categoria cel mai bun corespondent spaniol în străinatate, pe Mikel Ayestarán, de la ziarul ABC, corespondent în zone de conflict, la categoria cel mai bun corespondent străin în Spania, pe ziaristul François Musseau, de la ziarul “Liberation”, iar jurnalistul Tomás Alcoverro, de la cotidianul “La Vanguardia”, a primit premiul pentru întreaga carieră profesională.
La ceremonia prezidată de vicepremierul Maria Teresa Fernandez de la Vega şi de primarul Madridului, Alberto Ruiz Gallardon, a asistat şi Eva Gabrielsson, vaduva scriitorului suedez Stieg Larsson (autorul trilogiei MILLENIUM). Ea a primit premiul acordat post-mortem scriitorului pentru apararea valorilor umane. Acelaşi premiu a fost acordat ziaristei sudaneze Lubna Hussain (care a fost pedepsită de autorităţi cu închisoare şi cu bătaie, pentru că a îndrăznit să poarte pantaloni!).
Cele două asociaţii de jurnalisti au decis acordarea, pentru prima dată, a unui premiu comun. Premiatul ceremoniei a fost Javier Solana, personalitate strâns legată de construcţia europeană, într-un an în care Spania deţine preşedinţia semestrială a Uniunii Europene. Solana a fost, timp de 14 ani, ministru în mai multe guverne, secretar general al NATO şi până în decembrie 2009 a fost Înalt Reprezentat al UE pentru politică externă şi securitate.
De o modestie rară, caracteristică oamenilor mari, Solana a spus la ceremonia de marţea trecută că dacă avem nevoie de ceva, să nu ezităm să apelăm la el. Şi, asta cred că mi-a plăcut cel mai mult, a recunoscut, trist, că eforturile lui s-au soldat cu puţine succese.
O fiesta a corespondenţilor, organizată de o echipă coordonată de o ziaristă pensionată a televiziunii spaniole, preşedinta CIP. O persoană care, după ce zeci de ani de profesie, mare parte din ea pe drumurile lumii, în urma regilor Spaniei (a fost acreditată permanent la Casa Regală), şi-a găsit locul meritat pentru vârsta şi experienţa ei. Şi nu mă pot abţine, că am o obsesie: noi ce facem cu profesioniştii presei după ce se pensionează?
sábado 23 de enero de 2010
Spania pentru Haiti
Incă o dată Spania a dat dovadă de solidaritate, aşa cum a făcut-o şi în alte ocazii: este a doua ţară din lume în lista celor care au strâns bani pentru Haiti. 3,7 milioane de euro pe zi!!! Bani de la oameni obişnuiţi, care au donat câte 10, 20, 30 de euro, cât a putut fiecare... trimişi către ONG-uri, în conturile deschise imediat după cutremurul din 12 ianuarie, bani pentru care băncile au perceput, evident, comisioane. Pentru că aici funcţionează şi sunt băgate în seamă, organizaţiile de apărare a drepturilor consumatorilor au sărit la beregata băncilor şi au cerut înapoierea comisioanelor, iar băncile au zis ok, dar fiecare cetăţean care a donat bani pentru Haiti trebuie să solicite acest lucru, pentru că nu se poate face automat (Daca plăteşti rata mai târziu, ştiu să te găsească în calculator şi să îţi trimită repede o scrisoare sau să îţi dea un telefon de avertizare cum că fiecare zi de întârziere înseamnă penalizări!!!!). E bine şi aşa... Şi toată lumea va fi mulţumită...Aici se poate.
E limpede că solidaritatea e un concept bine înţeles şi asumat în societatea spaniolă. Asta înseamnă şi că cine donează are siguranţa că banii ajung unde trebuie!
La fondurile strânse din bunăvoinţa cetăţenilor spanioli - deşi suntem în criză şi şomajul a atins cote uriaşe - se adaugă şi cele anunţate de guvern: 6 milioane de euro donaţie de urgenţă, plus peste 140 de milioane din fondul de Ajutor Oficial pentru Cooperare.
Înainte să public acest post, văd pe unul din blogurile RTVE (radio-televiziunea spaniolă) că până şi Nigeria, una dintre cele mai sărace ţări de pe planetă, se caută de bani pentru Haiti. Asta da solidaritate!
E limpede că solidaritatea e un concept bine înţeles şi asumat în societatea spaniolă. Asta înseamnă şi că cine donează are siguranţa că banii ajung unde trebuie!
La fondurile strânse din bunăvoinţa cetăţenilor spanioli - deşi suntem în criză şi şomajul a atins cote uriaşe - se adaugă şi cele anunţate de guvern: 6 milioane de euro donaţie de urgenţă, plus peste 140 de milioane din fondul de Ajutor Oficial pentru Cooperare.
Înainte să public acest post, văd pe unul din blogurile RTVE (radio-televiziunea spaniolă) că până şi Nigeria, una dintre cele mai sărace ţări de pe planetă, se caută de bani pentru Haiti. Asta da solidaritate!
Suscribirse a:
Entradas (Atom)
