viernes, 26 de octubre de 2007

castana de noiembrie

Dragii mei,
Mare noroc au astazi jurnalistii de provincie sau cei care au avut marea sansa sa lucreze - si sa traiasca - afara. De ce? Pentru ca nu par atat de afectati si, deci, nici cititorii, ascultatorii, telespectatorii lor, de toate cele care se intampla in frumosul Bucuresti.
Privind in urma cu cinci ani si uitandu-ma - ca toti romanii din Spania - la digitv, imi dau seama ca nu s-a schimbat nimic. De ce zic cinci ani? Hai sa zic cinci ani si jumatate. Pentru ca atata vreme a trecut de cand am fugit din Romanica (nume propriu folosit de noi si de prietenii mei si ai lui Felix cand vorbim de tara noastra, atat dinauntru, cat si dinafara). Am fugit, va aduceti aminte, pentru ca nu am mai avut energia si rabdarea sa lucrez la schimbare. Nu s-a schimbat nimic: cei de la gaz vin cu tupeu in continuare sa verifice niste instalatii pe care nu le renoveaza niciodata si cer taxe pentru orice, curentul costa o gramada de euro (cam dublu fata de cat platim aici), chiriasii si proprietarii nu mai stiu carei legi sa se supuna si sunt la fel de disperati, ajutoarele promise de guvern raman pe hartie, oamenii zambesc din ce in ce mai putin si nu se mai intreaba de sanatate, vorbesc despre vreme sau NU VORBESC, PUR SI SIMPLU SE UITA URAT, mancarea este ingrozitor de scumpa, iar presa ... a devenit - daca inca nu era de-a binelea - marioneta puterilor, opozitiilor si a intereselor economice.
DRAGII MEI, uitati-va la filmul VIATA CELORLALTI, ala care a luat OSCAR pentru cel mai bun film strain, si vedeti ca nu suntem departe de momentele scrisorilor deschise cu abur si ale cenzurii ordinare de idei.
Neprofesionalismul, teama si suspiciunile ne subjuga viata si am uitat sa fim OAMENI, dragii mei.
Si sa va mai spun ceva: copiii mei vorbesc limba romana la fel de corect cum vorbesc si limba spaniola. Pentru ca asa e normal, chiar daca s-au nascut la spitalul PRINCIPE DE ASTURIAS, din Alcalá de Henares (despre care o ruda apropiata a mea zice ca e un fel de Romanie). De aceea incerc sa ii inteleg - si nu prea reusesc - pe cei care nu vor sa isi invete copiii limba romana. Desigur, e o chestiune de optiune personala (LE E RUSINE CA SUNT ROMANI!!!), insa cred ca daca nu tine de radacini si de legatura cu tara, ar trebui sa tina de contemporaneitate. Pentru ca pur si simplu e bine sa fii mic si bilingv. Cica stimuleaza tot felul de chestii. De aceea imi pare rau ca pe mine nu m-au obligat sa invat germana si maghiara. Ca doar am trait si am invatat la Sibiu. PE BUNE!!!
In fine, nu uitati sa vedeti filmul, e lectura obligatorie.
Va pup.

P.S. O sa treaca si asta cu europarlamentarele si cu uninominalul, stati linistiti.

No hay comentarios:

Publicar un comentario