Comunicarea, o artă ...uitată
Există
o vorbă populară spaniolă: vorbind, oamenii se înțeleg. Ei bine, instituțiile românești
au uitat să comunice. După chipul și asemănarea șefilor acestora. Aproape fără
excepție – mă refer la instituțiile publice naționale – acestea consideră că cea
mai bună, eficientă, necesară și, în consecință, suficientă comunicare, este
publicarea, pe site, a unui comunicat de presă, însoțit de fotografii.
Nu e suficient și, din păcate, la cât sunt de prost plătiți jurnaliștii, care au ajuns să fie la cheremul echipelor de așa-zisă comunicare ale persoanelor publice, se mulțumesc și cu bruma de text și o poză tip. Ca la formularele de înscriere: aduceți, vă rog, o poză tip buletin. Așa și cu fotografiile de la “eveniment”: o poză tip, cu “împricinații” și textul pe care îl doresc “comunicatorii”. Accesul la evenimente este din ce în ce mai restrâns, iar un interviu a devenit un lucru extrem de rar. Nu vorbesc de emisiunile în care personajele se auto-invită, mă refer la disponibilitatea politicienilor de a răspunde la întrebările adresate de reporteri. E adevărat că întrebările bune au cam dispărut și ele...
Nu e suficient și, din păcate, la cât sunt de prost plătiți jurnaliștii, care au ajuns să fie la cheremul echipelor de așa-zisă comunicare ale persoanelor publice, se mulțumesc și cu bruma de text și o poză tip. Ca la formularele de înscriere: aduceți, vă rog, o poză tip buletin. Așa și cu fotografiile de la “eveniment”: o poză tip, cu “împricinații” și textul pe care îl doresc “comunicatorii”. Accesul la evenimente este din ce în ce mai restrâns, iar un interviu a devenit un lucru extrem de rar. Nu vorbesc de emisiunile în care personajele se auto-invită, mă refer la disponibilitatea politicienilor de a răspunde la întrebările adresate de reporteri. E adevărat că întrebările bune au cam dispărut și ele...
P.S.: Autorul desenului este David Damian.
No hay comentarios:
Publicar un comentario